Ce vis ciudat avui! dar visuri
Sunt ale somnului fapturi:
A noptii minte le scorneste;
Le spun a noptii negre guri.
.................
Pluteam pe-un riu. Sclipiri bolnave
Fantastic trec din val in val;
In urma'mi - noaptea de dumbrave,
Nainte'mi - domul cel regal.
Caci pe-o insula,in farmec,
Se'nalta negre,sfinte bolti -
Iar luna murii lungi albeste,
Cu umbra imple orice colt.
Ma urc pe scari,intru'nlauntru -
Tacere-adanca l'al meu pas,
Prin intunerec vad inalte
Chipuri de sfinti p'iconostas;
Sub bolta mare doar straluce
Un singur sambure de foc -
In dreptul lui s'arat'o cruce
Si'ntunecime'n orice loc.
Acum de sus,din chor,apasa
Un cantec trist,pe murii reci -
Ca o cersire tanguioasa
Pentru repaosul de veci;
Prin tristul zgomot'mi se-arata
Incet,sub val,un chip ca'n somn
Cu o faclie'n mana'i slaba,
In alba mantie,de domn,
Si ochii mei in cap ingheata
Si spaima'mi saca glasul meu;
Eu ii smulg valul de pe fata -
Tresar,incremenesc:sunt eu!
...........
De-atunci ca'n somn eu umblu ziua
Si uit ce spun adeseori;
Soptesc cuvinte ne'ntelese -
Si parca-astept ceva:sa mor!
Mihail Eminescu
(1876 - publ. postum)
