VIS

Ce vis ciudat avui! dar visuri

Sunt ale somnului fapturi:

A noptii minte le scorneste;

Le spun a noptii negre guri.

.................

Pluteam pe-un riu. Sclipiri bolnave

Fantastic trec din val in val;

In urma'mi - noaptea de dumbrave,

Nainte'mi - domul cel regal.

Caci pe-o insula,in farmec,

Se'nalta negre,sfinte bolti -

Iar luna murii lungi albeste,

Cu umbra imple orice colt.

Ma urc pe scari,intru'nlauntru -

Tacere-adanca l'al meu pas,

Prin intunerec vad inalte

Chipuri de sfinti p'iconostas;

Sub bolta mare doar straluce

Un singur sambure de foc -

In dreptul lui s'arat'o cruce

Si'ntunecime'n orice loc.

Acum de sus,din chor,apasa

Un cantec trist,pe murii reci -

Ca o cersire tanguioasa

Pentru repaosul de veci;

Prin tristul zgomot'mi se-arata

Incet,sub val,un chip ca'n somn

Cu o faclie'n mana'i slaba,

In alba mantie,de domn,

Si ochii mei in cap ingheata

Si spaima'mi saca glasul meu;

Eu ii smulg valul de pe fata -

Tresar,incremenesc:sunt eu!

...........

De-atunci ca'n somn eu umblu ziua

Si uit ce spun adeseori;

Soptesc cuvinte ne'ntelese -

Si parca-astept ceva:sa mor!

Mihail Eminescu

(1876 - publ. postum)